Tare-aș vrea să fiu de fier...

Aș vreau să iau albastru
Din înaltul cer,
Să trag în chip macabru
Un Mesia nou, de fier,

Să iau note disonante,
Ca balade să îmi scriu
Din urlete îndurerate;
Să ți le cânt, e prea târziu.

Să-ți străpung al tău ochi
Cu un ac incins de pin
Ca să nu mă mai deochi,
Plânge-mi apă de rubin.

Să facem baie-n magmă,
Să ne ardem iar de vii.
Tu în sinea ta te-ntreabă:
Sub a ta cea neagră vrajă,
Cât ai de gând să mă mai ții?