Monotonie în suflet și-n natură

O minte ce gândește, o inimă ce bate,
Omul - doar actor pe scena bătăliei.
Creierul alege, iar sufletul se zbate,
Nimic nu mai rămâne în urma teoriei.

Nici norii nu mai vor să ningă ca-nainte,
Secundele se scurg, iar totu-i în zadar.
Oamenii se duc, rămân niște morminte,
Afară-i toamnă, Doamne, și iarnă-n calendar.