Doar noi

Și tu copil, și eu copilă
Cu ochii încărcați de stele,
Am alunecat spre lume-n care ,
Și visele păreau prea grele

Tu îți doreai în talpa goală
Al ierbii fir să-l călcăm
În dimineți când lumea zboară
Lăsând pe vale un blestem

Blestemul unei vechi iubiri
Abia trăită-n albe seri
În seri când vuietul pădurii
Ne adormea sub brațul zării

Ne presăra pe gene stele
Sub cap ne așeza trifoi
Măreața Lună, scria pagini
Despre iubirea dintre noi.

A nins peste iubirea noastră
Cu flori de nea,a nins cu dor
Și a căzut o stea albastră
Când s-a țesut acel covor.

Căci el țesut a fost din greu
Peste-ale noastre creștete
Să fim acoperiți mereu
De altul lumii veștede