Portretul unei fete

Doi ochi căprui, ce-au învățat să plângă                                                                           Un zâmbet cald, ce-ascunde o rană adâncă                                                                      O inima mare, zbuciumată de-atâția fiori                                                                         O minte sclipitoare, chinuită de simple-ntrebări                                                            Acesta este portretul unei fete                                                                                              Cu o viață plină de secrete                                                                                                
                                                                                                                                  Dă viață sentimentelor doar prin cuvinte                                                                     Iubește, alintă și spune tot ce simte                                                                               Dar când mii de ziduri îi apar în cale                                                                            Când trandafirul vieții îi dă licori prea amare                                                                Iubirea pură din ochii ei dispare                                                                                 
                                                                                                                         Și-ntr-o fracțiune de secundă                                                                                                               O mare de lacrimi camera-i inundă
Fiindcă trecutul nu și-l poate uita
Oricât ar încerca ea să-și renege durerea