Pierduți în timp și spațiu

Uitați de universul meu și al tău,
Contopiți cu necunoscut și sumbru,
Ne-am pierdut, nedefiniți în mituri
Demodate vouă, vitale pentru noi...

Cortină scufundată în mii de stele
Ascunsă-n privirea lumii reci,
Comoară fără de câștig
Și noaptea, fără a ei lumină.
Străpunși de visuri în a lor ruină,
Ne vom strivi uitându-ne la viață,
Uitând de singura esență.

Tu, ascuns în umbra veșnică a lunii,
Eu, căutând sfârșitul amintirilor,
Ne-am întâlnit în umbra stelelor,
Tu admirând de sus un singur licurici.

Plăpând, firav ca mii și mii de lacrimi.
Atâta mister într-o fărâmă de lume,
Înconjurați de-un foc înghețat,
Ne-am regăsit doar pentru o secundă...

Priveam un mister comun.
Ochii-ți străluceau adânc în al meu suflet unde
Atâtea viitoare amintiri se imprimă.
Privirea ta spre neant se îndreaptă și
Dispari precum umbra din noapte.
Adio, jurământ în șoapte ...

O singură secundă în plus
Era o fericire eternă,
Dar noi păcătuim așa,
Despărțiți în lumea efemeră.

De am renaște de un infinit de ori
În universurile noastre comune,
Noi rătăciți printre miile de culori,
Am fi pierduți, neîntrebați
Definitiv în timp și spațiu.