Asasinul

1. Neliniștea mă cuprinde în vapori de-ntristare,
Al meu suflu e pustiu și se zbate întruna,
Asasinul din vis îmi aduce a sa oroare
Și mă aruncă-n beciul pregătit din totdeauna.

2. Al său bocanc al întregii dureri
Îmi calcă-n picioare ale mele gânduri
Și cu lăcomie cântă a lui plăceri
Înecându-le în adâncurile rânduri.

3. Cu ce sunt eu de vină c-am avut speranțe?
E oare așa de greu să încurajezi?
Îmi imaginam viața în sute de nuanțe,
Dar tu mi-ai spus:" O să eșuezi!"

4. De ce nu mă lași să-mi trăiesc a mea viață
Și mă spulberi în palma-ți de nisip?
De ce nu se topește inima-ți de gheață
Ca să-ți pot vedea euforicul chip?

5. Mă cerți și țipi de zile întregi
Crezând că pot pe toate să le îndur,
Mă biciui cu ale tale vorbe seci
Arzându-mă ca pe un fioros balaur.

6. Tu nu-ți dai seama ca-i greșit
Și continui să mă faci să sufăr
Sufletul mi-e greu și obârșit,
Dar încă te mai păstrează în al său cufăr.