Pe cocoaşe de-anotimpuri…

Viaţa-n spasme va apune cu văpai cicatrizate
Pe coclauri împroşcate cu dureri eradicate
Crivăţul doineşte-n inimi smulse pentru purgatorii
Pe cocoaşe de-anotimpuri ne-aşteptăm cu toţii solii.

Ciob de sticlă-n altă sticlă îmi inundă ochiul minţii
Încotoşmănită-n visuri dau depeşă la toţi sfinţii
Din fâşii de rămăşaguri să-mi croiască alt destin
Să nu mă aştepte-n ceruri, martor la propriul festin.

Mă cufund în letargie bâlbâind o rugă-n noapte
În ecouri mi se-aude ghiersul cu-ale lui dulci şoapte
Tic-tac-uri încercănate se preling îndurerate
Galopând spre asfinţituri de graniţe-nceţoşate.