Ceva destul de prețios

Neagră este lumea în care ne aflăm
Neagră este inima omului acum.
Plini de invidie, răutate, orgolii si principii,
Ne aruncăm in jocul prejudecății.

Ce-ar fi acum mai prețios?Pe lângă familie, zâmbete și fericire?!
Poate o mică dragoste adolescentină, de care toți ne bucurăm o dată.
Când ne lăsăm duși de valurile iubirii
Ne aruncăm cu inima mică cât un purece
Pe cel mai prețios tărâm,
Pe tărâmul dragostei.

Ne aruncăm în lumea nouă, ne aruncăm în lumea noastră.
Lumea pe care mulți nu mai știu să o prețuiască
De ce scrii acum tu, suflete, poezii despre iubire?
De ce gândești tu, suflete, doar la o poveste de iubire?
Lumea e demult uitată...
Nu mai poate fi schimbată.

Prin orgolii și principii, orgolii și răutate,
Alerg ca o mică lumină, printr-o liniște parcă de mormânt,
Alerg să-mi îndeplinesc micul vis, de a aduce o schimbare.
Aduc iubire, lumină si înțelegere, din mica mea lume...
Acum sunt aici să împart, să dau cu bucurie.

Lumea de atunci, plină de iubire,
E lumea în care am locuit si locuiesc...
Sunt pregatită sa o prezint, sub ultimul pretext al meu,
Sub o ultimă întrebare și o ultimă apariție:
Ce este destul de prețios?