lumile noastre gravitează în jurul a câtorva acadele în care aparatele dentare se lipesc de zahăr
când trecem unii pe lângă alții dinții ne dor,
e și tentația de a privi picioarele și spatele oamenilor, gâtul gol sau acoperit de păr
căci să privești felul în care genele înconjoară ochii este fenomenul ciobirii;
ne spargem dinții în barele din autobuz după ce ieșim din cabinetul stomatologic,
anestezicul ne vibrează până în ochi,
ținându-i salivând pe la colțuri și ațintiți asupra oamenilor pe lângă care trecem
de atâtea ori,
corpul este amorțit, neclintit în valma acelor ochi vulgari
însă la prima curbă,
prindem cu dinții bara de metal. |
|