Cânt doar vorbe goale

În singurătate copila tace.
Uitat de mult îi este glasul
(asta dacă-l știuse cineva, cândva
Demult, atunci când ea
Încă aspira, se răsfăța cu lumini ascunse, curent
Asculta și se delecta în necunoscut evident).
În singurătate copila tace.
Pierdut de mult îi este glasul.

A fost prea folosit,
S-a uzat, fiind șoptit,
Iar când tare a strigat
Biata voce i s-a spart
Și pentru a compensa
S-a legat de apatia
Care-a purtat-o ca prin vis:
Absent, de nedescris.
Viața s-a dus,
S-a scurs
Fără să o fi trăit.