Sui generis

Stau cu urechea lipită de antebrațul stâng
aud bătaia familiară în timp ce scriu acest rând
ignorând durerea viscerala- îmi întorc ființa pe dos iar
când mă rătăcesc găsesc ieșirea de incendiu a plămânilor
las ușa larg deschisă în urmă -aerisesc camera de hotel a țigărilor

Nu catadicsesc să cred că-s singurul vizitator
privind la pericardul sincopat și venele încleștate pe exctintor
devorez aroma pământului munților -
aruncat de stern la baza mormintelor
dansez in tălpile goale, sfidătoare-comedia tragediei
sunt un simplu privitor ce-și amputează mâna de ajutor
Și așteptă cu colții înfometați de sevraj
să se înfrupte din macabrul peisaj
nu înainte de a-și ciopli tacâmurile din atrii
căci nu, nu noi suntem barbarii!