Ploaia

Dincolo de nori, în partea inferioară,
Mă-ntreb dacă oare ploaia-i Euterpe
Plânge-așa domoală cea superioară
Precum un copil ce-a căzut pe trepte.

Dincolo de geamuri fumurii sau stinse,
Mă-ntreb dacă oare ploaia e iubire
Mulții copii și tineri țin brațele strânse
Și bătrâni d-asemeni simt doar nemurire.

Dincolo de pâcla asta-ntunecată,
Mă-ntreb dacă ploaia oare-i curățare
Căci neînduplecată, tot ea îți arată
Drumurile drepte, spre a ta-nvățare.

Dincolo de toate cele amintite,
Mă-ntreb ce e ploaia cu nedumerire
Cei cu minți smintite, suflete-mpietrite
Spun toți cu ardoare că e o sfidare.