soarele ca o față de haimana

noaptea oameni cu capsa pusă se agață
de stele ziua se întind goi pe un câmp
din cer cineva cu halvaua pregătită
un ochi mare și plat îi privește
balansându-și mâna
a lehamite

cât ei mai înghit
o pastilă de soma

un păianjen profetic strigă
asta e viața
toți capsații ăștia goi de pe câmp
eu i-am visat
ținându-se de mână privind
prin pânze de sac

nașterea propagându-se într-un ou
moartea propagându-se într-un ou curgând
piciorul propagându-se între patru pereți

(și nu uitați limba)
cuvintele propagându-se
frica teribilă că nu pot să-și lege șireturile
creierele ca doi frați siamezi

soarele ăsta obraznic
își dezbracă pielea se încălzește brusc
în propria lumină