mașina de tocat carne

Hiosciamină.
cuvintele sunt înțelese doar de cei care nu mai au nimic de spus
nici o întrebare nu mai irigă un câmp secătuit de gânduri
nimic nu mai tulbură liniștea unui râu devenit lac.

Scopolamină.
pe câmpul de luptă unde cuvintele duceau război cu rațiunea
au apărut bujori albi
un soare a venit și a ars emoția
zac și acum însângerate semne de întrebare
distorsionate de trecerea lamentabilă a timpului

Teobromină.
masacrate cu sălbăticie, întrebările esențiale
retorice, se închegau în mirosul dens al putrefacției.
nimeni nu întreabă de ce
nimeni nu se mai așteaptă oricum la nimic

Platifilină.
totul a fost trecut printr-o uriașă mașină de tocat carne
întrebările legitime ultimele cuvinte
au rămas suspendate cu capul în jos
s-a sugrumat ultima bătaie a ceasului într-o urmă de petrol
câmpul de bătaie mai face o ultimă rezistență
medicamentele nu-și mai fac efectul
devine muzeu
un loc accesibil doar persoanelor cărora boala le-a răpit toate cuvintele.