perioada aia când tragi oamenii de mâneci
să te privească cu aceiași ochi protectivi
de mamă urs
când florile ofilite fac ploaia pământul obrajii
un loc mai bun decât
brațele care te ridicau să plutești prin ceață
diminețile cu ochii lipiți
gen conjunctivita răsăritului
spălată cu nori de lapte spumă de bere caldă
te trezeai cu mâinile sub perna suplimentară
de lângă tine
așa e la fiecare despărțire
monturile tale moi luau conturul ușii de lemn
culorile amigdalelor umflate gustul
de lacrimi sărate care doar mie-mi plăcea
perioada aia când te durea coloana
stăteai chircit în pat așteptând să-mi fie dor
deveneai una cu arcurile lui vechi
strivit ca un fir de nisip din clepsidră |