Channeling

Mă destăinui-n lung și-n lat
Să mă scap de al meu cap,
Care-i place să mă coboare,
Să mă lege de picioare.

Vreau să adorm liniștită,
Cu sufletul în odihnă,
Care suflă în oglindă,
Aburi sar dar dă să stingă,
Căci singura mea iubire,
Despre mine și cu mine:
M-am lăsat uitată-n știre,
Alergând fără oprire
Într-un cerc focu-s-ating,
Vreau acum, de fapt, să-l sting.
Dă putere dar m-aprind,
Dintr-un demon mă descind.
Nu sunt așa, de fapt,
Te-am lăsat să-ți faci de cap,
Căci am lăsat din el,
Ți l-am dat fără regret,
Iar acum sufăr încet,
Încă prinsă de-un poet.
Calc stâncile cu tălpile goale;
Oare cât de mult te doare
Să rămâi fără picioare?
Sau
Să rămâi doar în picioare
Fără țintă-n deplasare?

Săgeți curg fără urmare,
Internați doar prin spitale,
Dar curăță-i, Tu, Doamne!
Scăpăm toți de-ntoxicare,
Și să trăim în libertate,
Ca o pasăre, fără păsare...