atunci când un om se hotărăște să
aducă pe lume o barcă
face de fapt un sacrificiu timpuriu
apei din toate râurile care nu vor mai fi aceleași
când se va scălda în ele a doua oară
ți s-a spus într-o zi ceva care te-a rănit atât de tare încât
ai vrut și încă vrei
să faci un pas înainte, un pas sau doi
să te întorci cu fața către tine însuți
tu rămas fără tine, să te privești și să
să te
distrugimutilezispulberitermini
tot ce vezi când închizi ochii
e o mare atât de albastră, atât de vastă și neiertătoare
încât valurile ei fac cu tine tot ce n-ai putut tu să faci cu tine
și apa e atât de minunată nu ar pune întrebări nu ar face diferența între corpul tău și spuma care iese din ea când se agită și toate bucățile de metal pe care le-a revendicat de-a lungul timpului
pe o scară de la unu la zece, cât de tare te doare?
vreau să zic, nu mă pot gândi la nimic altceva în afară de infecția care îmi otrăvește sângele, dar aș putea avea picioarele strivite aș putea să fi pierdut un ochi aș putea să îmi privesc prietenul murind așa că
nu știu, nici nu prea simt, poate un doi? trei dacă mă concentrez
și îți sincronizezi pașii cu ticăitul ceasului din ochii noștri
și ai capul plecat și stai aplecat și pleci
și te îneci cu resturile bărcii blocate în gâtul tău |
|