Sânge rece

Dă-mi ce vrei, universule!
Trăznește-mă cu amintiri,
Lovește-mă cu sentimente,
Omoară-mă cu gânduri,
Dar nu mă face să-mi fie dor.
Ia-mi ce vrei, universule!
Fură-mi amintirile,
Imprumută-mi gândurile,
Omoară-mi sentimentele,
Dar nu mă face să-mi fie dor.
Cât te pot iubi, universule,
Cât te pot urî, universule..
Dar tu nu știi cum e
Să nu poți să țipi atunci când te doare,
Să nu poți să plângi atunci când ești prizonier,
Prizonier în propriile amintiri.
Țipăm prin scris, prin versuri,
Țipăm metaforic,
Țipăm și nu ne aude nimeni.
Aș vrea să mă auzi tu.

Dă-mi ce vrei, universule,
Dar nu mă face să-mi fie dor.
O pereche de ochi reci îmi creeaza insomnii..
Ce-mi ascunzi universule?
Ce dorești să mă înveți?
De ce vrei să mă feresti?
Ce vrei să fac?
Nu am putere, nici sânge rece
Să-mi omor propriile sentimente.

Dă-mi ce vrei, universule.