revelație de anul nou

Cu tine în gând și-n suflet
Sub focul artificiilor,
În frigul ce mi-a înghețat gândurile
Și mâna în care țineam bețișorul cu scântei
Care nu se mai stingeau.

Am trecut pragul vremii grele,
Trăim în timpul ce avea să ne aducă înapoi
Pe noi, două suflete distincte,
Contopindu-se ca lacrimile triste
Ce astăzi le-am lăsat în trecutul
În care ieri mă înecam.

Vremea ce a trecut mi-a lăsat parfumul tău
Imprimat în tricoul de la tine
Pe care nu încetez să îl port
De când am simțit că poate nu mai simți
Pentru mine.

Șlefuiesc acum prezentul,
Fie în "eu", fie în "noi",
Și las durerea în balta de lacrimi din trecut
Ca să fac loc fericirii ce fugise de mult.
Așa că tu, om ce-mi bucuri sufletul,
Vino în prezent și rămâi în trecut.