Paradox

...și mă întreb oare cât va mai dura?
   câte alte eternități voi mai confunda
   zâmbetul tău cu fericirea?

   Poate că ai fost doar un vis
   și că ai fost doar în mintea mea,
   dar atunci de ce sunt în acest abis
   în care mi-am pierdut rațiunea?

   Poate că ești doar un coșmar,
   care mi-a dat suferința ca dar,
   un coșmar în care eu mă înec în ochii tăi și în oceanul de iubire
   în care nu eu port sentimentul, ci el mă poartă pe mine

    oare cât va mai trebui să trăiesc tristețea ca pe o realitate
    ca un călător al timpului rătăcit prin amintiri inventate?