farfuria de felul unu e zgâriată printre
boabe gri de mazăre în aceleaşi locuri
metodic parcă&
de la un timp
mi-am încropit un mecanism de apărare
care pare a fi de ajutor când mama
mă întreabă cum mă simt
noaptea am început să-mi percep televizorul
ca pe un dispozitiv de zgomot alb însă
nu a durat mult până lacrimile
au topit bariera de emisiuni de duzină&
au irupt gândurile pe care
în timpul zilei reuşeam să le menţin
la nivelul unui ecou stins într-o
manieră discretă cât să nu-mi
reproşeze nimeni că arăt de parcă
m-aş lupta cu mine însumi
la cantină
însetate gândurile de care
mă temeam atât de tare
mi-au ocupat locuri în minte de care
nici nu eram conştient
până am cedat
nu ştiu cu ce energie am ajuns aici ori
cum am putut să fac un nod triplu
îmi amintesc doar
un zgomot asurzitor de claxon&
imaginea celor mai puternice faruri&
sfori legate strâns pe şină
roase rupte la timp
triumf |