//Alexandra//

Ce gânduri insomniace te cuprind?
Ce coșmaruri te țin treaz?
Cum ai vrea să fii când te vei trezii?
Secat de dor, de lacrimi,
Secat de durere și-amintiri?


Copil blând, nu-ți face griji
Totul e ireal.
Dar de ce pare atât de real?
De ce doare atât de tare?
De ce mă-njughie durerea?
De ce abia mai respir?
De ce nu mă pot opri
Din a-mi reaminti?


De ce mor iubirile..?
De ce când mor se reîncarnează în dor?
Și poate mi-aș dori să te citesc și să te scriu,
Dar cuvintele dispar odată ajunse pe hârtie
Se sinucid de dorul tău, al nostru.
Te complic, poezie..
Dar am obosit.
Esti aici, în scrierile mele
În amintiri și gânduri..
Fii te rog și lângă mine
Nu ascultând bătăi de inimă străine..