WhiteTrashMidwesternTown

m-ai făcut să văd orașul ăsta
mai mult decât ceea ce este mai mult
decât un oraș de provincie mai mult
ca un vice city cu elicoptere
maverick pictate în roz
și albastru fluorescent

mai mult ca locul
în care am vorbit cu diavolul
el mi-a zis că sunt un om
frumos

și ce frumos este să îți aduci aminte de toate astea
când ești blocat printre doze de bere deschise
și nebăute printre mucuri de țigară
și foițe încrețite
printre oameni atât de fericiți
fără viitor
printre oameni atât de triști închiși
în calculator

în toată confuzia prietenilor intoxicați am găsit opusul
am găsit sensul vieții m-am regăsit
te-am regăsit

și ce frumos este să te minți
atât de credibil încât să nu mai faci diferența
dintre carcer city și vice city
dintre clădirile ce se glitchuiesc
și capul fratelui maverick
ce încă se învârte ca elicea

și ce frumos este să fugi
prin capitalele lumii
să le vezi atât de mici
ca puricii dintr-un braț amorțit

să visezi
cum pictăm împreună cerul
cu mâini stângace
dar sigure pe sine

doar atunci am putut urî
atât de tangibil
aripile avionului șuruburile
ce le țin strânse
ca ceara lui icarus
motoarele ce stau
să explodeze
din clipă în clipă
promisiunile care știam
amândoi că se vor prăbuși
una câte una
în perfectă ordine cronologică

până atunci nimeni nu mi-a trasat
până unde pot spera
nimeni nu mi-a desenat
linia orizontului
de plutire

limita penibilului
pe care îl exploatez
în mod compulsiv
dar totodată
conștient

atunci am simțit pentru prima dată
distanța palpabilă dintre noi



o vedeam ca pe un ocean



un ocean al apatiei



un ocean de singurătate