aș vrea să mă sprijin de zid
să privesc sinagoga
latura luminoasă ascunsă la vedere
târgul din curte grupulețele zumzăitoare
aș spune
cartea e mai valoroasă fără autograful lui
aș fi putut să cer
brațul încordat ieșind de sub cămașa albă
nu m-a deranjat niciodată că sărutam
aceeași icoană eu restul lumii
brațul ăsta
pe care îl curăț cu privirea
de la distanță
pentru care nu găsesc termen de comparație
înrudit cu transparența
n-aș suporta
când auzi //ai făcut tot ce s-a putut//
știi că n-ai făcut tot ce s-a putut
traversând o pădure tropicală un bărbat are halucinații
salută cu mâinile în aer fanfare ovațiile îl copleșesc
mă îmbrățișează mila
omulețul din mintea mea trăiește la fel
cruță de la moarte o broască țestoasă pregătit să lovească
în carapace în întuneric în ale noastre cercuri de milă
seara umplu cu vată o mănușă
pentru a-mi aminti
mâna ta
spre dimineață o găsesc mereu goală |