cât timp buzele îți sunt încă roșii

soneria de pauză de la secţia de infecţioase
mă urmărește până acasă
gândurile haotice îmi formează o mulțime
vidă ca și scârba mea faţă de mine/tine/ei
plănuim o plecare cu bilet doar dus și
remușcările care n-ar trebui să existe se
înfășoară printre scurgerile canalelor incandescente
și prin părul decolorat de toate breakdown-urile
posibile într-o viaţă puerilă

rămășițe de tutun și duhoare de mahala se
imprimă de pereții cerebrali
mi-aduc aminte că voiam să dau la medicină
să am grijă de oameni
am rămas doar la ideea de autovindecare
nereușită ca o linie de tuș făcută în grabă
iar speranțele din procedeu sunt doar lacrimi
negre scurse pe obrajii înroșiți patetic

πșa-m-aș pe texte informale pe mite pe
//fake it until you make it//
pe apeluri de 3 minute în care tot ce știi să
zici e <<ce să fac sunt bine hai că am treabă>>
aplic un fel de anti-lăpușneanu dacă voi mă vreți eu
vă vreau o să mă întorc în schimb la ștefan mihai
basarab și alte cadavre iar apoi o să-mi duc
somnul de veci în parcul de rulote
criminal