discuția noastră dintr-o simplă dimineață

mă trezesc dimineață și mă uit pe geam
mă pierd în amestecul culorilor de pe cerul încă adormit:
norii sunt ca urmele de pensulă dintr-un tablou al unui obișnuit răsărit;
privesc copacii amorțiți și mă gândesc....
Dacă aș fi fost eu un copac? -
Cum aș fi zâmbit recunoscător păsărilor care poposesc pe lungile mele brațe?
Cum aș fi suportat despărțirea și lipsa mândrei mele scoarțe?
stau neclintiți, doar vântul ce-i mai mișcă...
privesc pe geamul meu murdar, căutând detalii;
sunt atrasă de frunzele ce dansează în aer
acompaniate de vânt,  printr-un tango îmi încântă privirea
săracele nu se opun, își continuă pașii...spre alt spactator
pe chipu-mi apare-un zâmbet  -  un "intrus" îl pot numi
nu vreau ca "cei" ce sunt afară să vadă că e bine OM să fii...