PnP

Poți zări în petalele nuferilor focul neatins al deltei .

Simți în vibrația frunzelor uscate de stuf ,siguranța zilei de mâine.

Vezi în penele dalbe ale păsărilor de mai, verdele crud al adâncurilor.

Curentul nu minte. El reflectă chipul salcâmilor abătuți,

care au uitat ce înseamnă să-și mai ridice capul din pământ.

Nu le poți cere să-și uite obiceiul lăsat din moși-strămoși ,

așa cum nu poți da mâna cu un om care ține pumnul strâns.

Nu poți atinge lumina dacă Soarele stă mereu ascuns.

Nu poți cunoaște lumea dacă îți îngrădești fiecare apus.

    AH, NU POȚI , NU POȚI , NU POȚI!

Şi cuvintele îngrădesc curajul

De a te mai putea găsi

pe tine însuți...