Povestea punctului

L-a pierdut în noapte,
Dar l-a găsit la răsărit,
Un punct pe-o foaie albă,
Virgula, mult a iubit.
Păcat, el nu știa,
De-acest amor va fi orbit.

Ea, rătăcită-ntr-un roman,
El, într-o poezie, notă de final,
Ea trăia povești învălmășite,
El, doar sentimente neîmpărtășite.

-Tu virgulo, nu înțelegi,
de mă iubești, cum poți să negi?
-De te-aș iubi, nu m-aș pripi,
De ai pleca, eu aș mai sta.
Tu vrei final, eu continuare...
Și uite-așa, povestea noastră moare!

Punctul incepu să plângă,
Inima stătea să i se frângă!
Virgula, când îl privi,
A realizat că l-ar putea iubi.
Acesta, devenise pentru ea
Punctul care plânge, virgula.