Fericire și iubire

Cu tine vreau să fiu, urlând de fericire,
în lumea noastră cuprinsă de iubire.

Și să plecăm spre răsărit
Într-o viață nouă
cu gândul nostru nesfârșit
liberi, cântând sub rouă.

Să dansezi gol în bucătărie
iar eu la fel de goală, să fac asemeni ție.
Să ne simțim de parcă avem lumea la picioare
și să ajungem, visând, până la mare.
Să privim apusul cu norii încărcați
și să mâncăm prostii, cu ochii încercănați.
Când trebuie să dormim, noi să ne iubim
și când trebuie să ne trezim, să stăm să vorbim.

Cu tine vreau să fiu, în lumea asta rea,
tu să-mi mângâi frica cu o privire blândă,
iar eu să-ți iau temerile doar cu atingerea mea...
să-ți aud dimineața vocea tremurândă,
să-mi beau cafeaua sub privirea ta
și să nu-mi doresc nimic, decât ce am deja.

Să te iubesc cu foc o viață întreagă,
un foc puternic pe care să nu-l stingă nicio apă.
Să mă iubești ca pe o floare,
Cu o iubire puternică și temătoare.

Să am grijă să nu te ard cu iubirea mea,
iar tu să ai grijă să nu mă ofilești cu iubirea ta.
Să creștem împreună, eu muritoare, tu muritor
și să trăim fericiți sub lună, fără niciun fior.

Și când mă gândesc la tine, viața pare așa scurtă...
Lumea mare pare doar un mușuroi de furnici,
iar iubirea noastră e doar o luptă
în marele război de chirpici...

iar dacă într-o zi, nu mă vei mai iubi
voi știi că măcar pentru o secundă am gustat fericirea
Și că în a mea inimă mereu voi simți
cât de frumoasă este ea, iubirea.