Moștenire

Este a 10a oară luna aceasta
Când luna mă împiedică să scriu,
Ceea ce e ciudat
Pentru că este trecut de mai.
Toate adunate,
Conștiința le spune părinților
Că doar sunt amețită.
Dar bătrânii din familia mea,
Care jură că bătrân plus bărbat
Înseamnă intelept,
Îmi spun povești
Despre femei ce au distrus vieți,
Care făceau cel mai mare dezastru
Și probabil se așteptau să fiu atinsă,
Pentru că tații noștri
Au fost bărbați care și-au ales soțiile.
Dar mama, mi-a povestit
De o mie de ori;
Vezi, totul începe cu străbunica mea,
Care gătea mai bine o vrajă decât mâncarea,
La care mergeai cand voiai să ți se citească în palmă,
La care mergeai când îți voiai soțul mort,
Cea despre care copii spuneau povești,
Căci femeile ca ea,
Au fost arse pe rug cu secole în urma.
Apoi, îmi vorbește despre bunica mea,
Care a fost adusă într-o vreme
Când căsătoria între copii
Era la fel de deasă ca și ploaia,
Și nu a trăit nici o zi
Pana cand soțul ei a murit.
Odată, un om a vrut să o ceară de nevastă
Și ea a tras o linie cu bastonul în pământ
Și l-a provocat să o treacă,
Să treacă peste ea.
Vezi, o numeau o vrajitoare
Ca pe orice femeie care declara
Că putea trai fara un barbat.

La 14 ani am învățat să îmi iubesc vocea,
Căci nimeni nu îmi va șopti cuvintele.
La 15 ani am aflat că inocența e pierdută,
Cât de adânc mă pot uita
În ochii unui șofer care mă claxonează
ca să mă calce.
16 ani și viața este o tornadă
Ce se învârte într-un cerc vicios.
Acum am 17 ani,
Și am realizat că pot scoate din baieți
Limbi pe care nici ei nu stiau că le pot vorbi,
Iar metaforele mele,
Îi pot transforma în bărbați.

La 18 ani îmi doresc ca cenușa străbunilor,
Să mă transforme într-o femeie,
Nu doar pentru că arăt ca una,
Ci pentru că îmi doresc.