sunt într-o criză.
pentru mine ziua e mai scurtă ca visul.
vorbesc cu prieteni
și mi se pare că sunt departe,
deși eu văd că vorbim.
veniți în preajma mea
ca să vedeți cât de disperat e un poet
fără sarcini.
aș vrea o călătorie dus-întors până la nori
ca măcar ceea ce povestesc
să nu li se pară plictisitor amicilor.
regret că n-am încercat să văd cine sunt.
regret că nu m-am recunoscut.
totuși, mai e o șansă.
numai să se facă și racheta aia pentru mine.
poate o să văd printre nori.
sau norii prin mine... |
|