Matelot!

se aude dragostea în pieptul tău
ca marea prin scoicile vândute
pe faleze:
îndepărtată
ademenitoare
dar timidă

simt sărat pe vârful limbii
si mă întreb dacă
e de la ultimul nostru sărut
sau de la aerul de pe plajă

plutesc acum în larg;
îmi place aici
poate pentru că sunt mai aproape
de tine,
poate pentru că nu știu unde altundeva
să te caut pe uscat

căpitane!
pământ la babord!

orientați velele
și pregătiți-vă de acostare, mateloți!

sunt numai eu
cu un echipaj imaginar,
însă tot spre pământ mă îndrept
căci nu pot supraviețui cu apă de mare
nici măcar pentru tine