Între zgomote și muzici

Voi, oameni, lumânări stricate,
cu riduri cerate, lacrimi uscate,
stihii de lemn, v-ați înghețat!
Trandafirii-mi sunt și ei secați,
pietre tombale, nealiniați,
le mai păstrez doar martirajul fad!
Așez parfumuri sub ei și zgomot,
miros de clape amețite
și tărăgăneli de clopot,
și primul spin încep să-l ard.
Privesc cum urcă brusc în ritm
flacăra și sunetul de clape
apăsate doar de firele de timp.
Și-ncep, de la picioare, fitilul
să cuprind, să mi-l aprind.
Ard, în sfârșit,
cu ceara-ndreptată
spre înalt!
Câteva clipiri de clape încă,
timp sfânt și înciudat răstimp,
și orchestra mi-amuțit.