Să-mi fii apă

Rezemat cu coate pe pervazul ferestrei, privesc
Și ah! ce sete mi s-a făcut deodata!
Nu înțeleg, la esența vieții mele în taină mă gândesc
Aș vrea un singur lucru, doar un pic de apă ...

Să-mi fii apă acum când plutesc prin arșita Saharei,
Dar pune și-un strop de zaharină pură, așa să-mi faci pe plac..
Vreau să simt și-un pic, te rog, aroma nucșoarei
Că doar știi că-mi place mult izul afrodisiac!

Dacă insiști așa de tare, pune-mi otravă s-o aromatizezi
Că îmi asum tot ce am facut rău nesatisfăcându-ți mărețe aspirații
ȘI de-ar fi ca de acum să vrei să nu ma mai vezi,
Hai, fă-o toarnă-mi cianură și nu-ți fie frică de alte complicații!

Am fost...Cum am fost?Un indolent sentimental?
Un posesiv ucigaș alor tale sentimente refulate?
E părerea ta, iubito, crezând ca sunt doar un muritor avar,
Însă eu sunt un om cu probleme mari de personalitate!

Nu ți-am dăruit trandafiri, nu voiam ca să te-nțepi...
În schimb ti-am dăruit un suflet și-l vedeai ca pe un chilipir,
Acum vrând parcă să renaști sentimente și să le re-ncepi
Dar ce păcat că totu-i un crunt și trist delir...

Hai!Dă-mi apa!Udă-mi buzele și uită de cianura
Și dacă mă iubești mai fă un legământ ,
C-o să faci un pic de ceai englez din cea apă pură
Iar deasupra să faci al dragostei arhaic pitoresc descânt!

Nu ești obligată, poți nega oricât, dar corpul te trădează,
Ochii-ți sclipesc, vocea-ți tremură haotic vorbindu-mi mincinos
Mainile-ți tremură emoționate parcă și față-ți lăcrimează,
Hai!Spune-mi ce simți și va fi frumos!