Logică? lipsă…

Creionul alunecă pe foi?
Stai, ce? Cu degete trasez ce vreau,
Lipsit de sens mă-ntorc spre voi…
Care voi?.. La mine-n cap doar vis erau.

Pauză.
Să deznodăm ce e confuz.
De unde-ncep?
S-o luăm pe dos, nu vreți?
Zâmbesc.

Tremur - de ce? - și nu privesc.
Culori și sunete-mpletesc,
Memorii cu mine dansează,
În vid, legate, patinează.

Alunecă din mâini creionul.
Oprit în timp, nu pot să-l prind.
Sunt singur, scopul: caut.
...Creionul cade în sus.

Pe sticlă se-amestecă culori,
Pe șiră se fugăresc fiori,
Pe pleoape se așează nori,
Pe-obrajii albi se scurg idei moi.

Stop!
Nu aici voiam s-ajung.
Nu de-aici a început.
M-am pierdut în labirint,
Iluzii drumul mi-au ascuns.

Visurile au implodat,
Sub sine, grele-au colapsat.
Asta trebuia sa fie tot…
...Dar nu e așa ușor, nu?

...

Creionul alunecă pe foi.
Nu mai ascult căci eu sunt voi.
Nu mai există în eu noi,
Din praf de vis, un vis se naște.