vulnerabilitatea infantilă

mi-am dezgolit umerii de taine și de secrete,
iar pielea-mi, aproape translucidă,
văl de mireasă pentru oasele proeminente,
întâlnește, sfioasă, soarele adevărului.
nu mai e niciun loc de scăpare
pentru vânătăi de culoarea liliacului,
pentru cicatrici înrudite cu văi în munți.

mi-am dezbrăcat mâinile de mănuși și de taine.
le las să-mi șteargă râurile de pe obraji
și picăturile de etern de pe răni nevindecate.
preț de-o clipă timpul se oprește-n clepsidră,
amuțind chiar și ceasul veșnic ticăitor.
Cronos stăvilește lumea ca s-asculte
suspine dureroase ce vin din dormitor.

mi-am destupat urechile de muzică și de cotidian
din dorința masochistă să-ți aud ultimii pași
ce se indreaptă neezitant spre un nou orizont
la care eu, copilă, n-am putut ajunge.

dar să nu crezi că nu te las să pleci,
nici n-am să-ți pot cere asta vreodată.
semnat, o mult prea naivă fată