SINgurul

Unde e dreptatea unui copil flămând
Crescut la răscruce de vânturi
Printre păpădii plăpânde alergând
Căutând să prindă de aripă gândul
Iubirii unor stoluri
aruncându-se prin goluri
Simțind plinul unui ceas de amăgiri
Căutând printre simțiri
Ceva ce vede că trebuie să aibă
Dar nu are nevoie, foaia e albă
Pentru că nu ştie ce este
Dar nu poate trece peste
Şi la evaluarea către infinit
Întrebând de limita de cuvinte
Ar fi țipat liniştea unei lipse
Dar pentru el există numai eclipse
Dar cine să cunoască nimicul
Când toți le au pe toate?
Poate copilul va fi şi la noapte
Căutând prin friguri spinul
Şi învârtind de el sperând să găsească
Anonimul ce ar fi trebuit să îl crească