Complacere

Pentru că mi-e trupul greu
de voi și de tot
privesc lumea c-un ochi de mort;
mâinile nu mi le-au descompus,
oricum nu încă;
deși-s de-un verde străveziu.

Unul din doi bocanci pe carcasa goală de lemn
reînvie un ecou,
promițător în genere, și demn
dar și un miez de neputință.

La ce să mă ridic eu din cavou,
din somnul meu apatic și dulceag,
când pot s-ascult cum doi-trei alții rag
mereu pe la răscruci?

Între cărțile de joc ce azi zac pe noptieră,
se mai zvârcolește spasmodic
doar jokerul, hotărât să taie pachetul murdar,
de sărmani in(c)erți.

Farmaciștii-ndeamnă să nu te abați
de la imperiosul sirop
și pseudoantibiotice cât cuprinde
(o viață de neom miop).

Dar surogatele nu țin la nesfârșit
căci sufletele n-au monedă și nici leac
și în a mea batista neagră
de bumbac
tușesc schimbare.