Distorsiune
monstru cu trei ochi,
două capete și-un ziar,   
fiară fără de zahar;                                                                                                                                                         
solzi verzui opus pe negru,
de te tai în ei, cuțite,
urechi mari, greu folosite;                                                                                                                                    
surdo-mut-oligofren                                                                                                                                                         
cu obraji mai? roșiatici,                                                                                                                                             
căzut chiar că din eden,                                                                                                                                                   
din tărâmuri de-asiatici;                                                                                                                                                                                                                  
aripi lungi, rupte la vârfuri,                                                                                                                                          
deformate, îți vine să plângi!                                                                                                                                       
gheare roase pân’ la cărnuri,                                                                                                                                          
degete: ce tot le strângi?                                                                                                                                                                  
o burtică mare grasă                                                                                                                                                         
întruchipând moartea Medusei                                                                                                                                    
îți frânge inima contrasă-                                                                                                                                             
”lasă-mă să crăp”, întrerupsei;                                                                                                                                    
din a lui torace vag                                                                                                                                                         
o sulița de aur străpunge                                                                                                                                                   
un bust costeliv de firav                                                                                                                                                            
și bestia începe a plânge.

mă holbez în ai ei ochi
-un fior mă iar atinge-
căci îmi cunosc reflexia din apă
și teama nu mi-o pot învinge.

23 Dec - 16:45

Id: 86
 
447 vizualizari