monstru cu trei ochi,
două capete și-un ziar,
fiară fără de zahar;
solzi verzui opus pe negru,
de te tai în ei, cuțite,
urechi mari, greu folosite;
surdo-mut-oligofren
cu obraji mai? roșiatici,
căzut chiar că din eden,
din tărâmuri de-asiatici;
aripi lungi, rupte la vârfuri,
deformate, îți vine să plângi!
gheare roase pân’ la cărnuri,
degete: ce tot le strângi?
o burtică mare grasă
întruchipând moartea Medusei
îți frânge inima contrasă-
”lasă-mă să crăp”, întrerupsei;
din a lui torace vag
o sulița de aur străpunge
un bust costeliv de firav
și bestia începe a plânge.
mă holbez în ai ei ochi
-un fior mă iar atinge-
căci îmi cunosc reflexia din apă
și teama nu mi-o pot învinge. |
|