Suflet de argint

Sufletul ei era de-argint...
Așa de rece și respingător,
Presărat cu fulgi de nea și pulbere de stele.
Locul în care închise-i erau sentimentele,
Închise și distruse....la fel ca ea.
Devenită zeiță a durerii și a suferinței,
Pe toate le blestema iubirea să simtă...
Pe geam să privească....să se îndrăgosteacă
De luceferi.
Să fie iubite și apoi părăsite,
Să iubească și apoi să rănească,
Cu dor de moarte.
Să-i urmeze calea...și să simtă vina...
Chipului de lut.

Într-o zi....m-a ales pe mine!
Dar eu...n-am vrut să mă supun.
Am vrut să lupt...să o înving
Însă putera ei...era prea mare...
M-a nins...

Oare aș putea să mă răzbun pe ea vreodată?
Să-i smulg coroana înghețată?