Iubire Arsă

C-o țigară între degetele fragile,
Cu speranță, te privesc din depărtare
Cum fumul mi-l ignori
Și-mi opresc inima din iubit,
Și-apoi pornesc la drum și sper din nou;
Nu vezi fumul vieții,
Al meu fum nemuritor,
Distrug un corp de înger
Pentru iubirea unui mort,
S-aprind țigară dupa țigară,
Să ardă-n nemurirea iubirii veșnice
Ce totuși sufletu-mi îneacă,
Un nemuritor, și muritorul din mine
Ce zace si zbiară după speranță moartă,
Scrum toată iubirea irosită,
Speranță inutilă, să zac în trecut,
La orice pas, fumul mă îneacă,
Tușesc de iubire arsă...
Dar parcă-mi place cum mă-neci,
Cum mă sufoci de nepăsare
Și cum speranțe false-mi arunci,
Parcă-mi place să sufăr,
Dacă știu că tot ce fac
Pentru iubirea unui mort o duc.
Dar dac-ai ști? Dacă, dacă?
De tot fumul meu grețos,
Dac-ai ști c-am distrus un înger,
C-am irosit iubire ce alții n-au;
Spune-mi mie,
Dacă ți-aș arăta fumul, l-am împărți?
L-ai respinge? Mi-ai arunca țigara,
Și mi-ai respinge iubirea?
Am împărți același fum?
Dar continui același drum întors,
Cu același gând de mort,
Fără schimbare între două suflete,
Fără cuvânt în plus,
Și sufletul unui înger ard.