Scriu

Scriu pe un sicriu de argint pur
Și mâna-mi tremurândă
Și inima-mi strigând în piept,
Subțire și blândă.

Scriu pe un sicriu de bronz portocaliu,
Versuri suprapuse-n valuri de azur
Și ceața densă suflă grav în jos
O lacrimă de apă condensată.

Scriu pe un sicriu de galben auriu
Și mi se clatină rar conștiința,
Pielea se-ncrețește sub penița de argint
Zgâriind pe sicriu cuvinte ce scriu
Și sar voios pe lemnul rece,
Cum balamaua se deschide primitor și dulce.

Scriu pe un sicriu deschis și viu,
Sicriu acoperit de versuri;
Penița de argint
Se-ndoaie scorojind
Metalul prețios
Cu vârful tăios.

Scriu pe un sicriu închis, e moarte,
Închis cu lacăt de argint și cu păcate.
E întinat de vorbe stinse
De bronz și aur arămiu,
Și-ncet coboară toate trei,
Trei sub pământ
Acoperite de vânt.

Și o lacrimă de apă condensată
Se ridică singură o ultimă dată,
În vapori de aur desublimat în gheață,
În valuri de azur ascunse-n ceață.