Pietrele tac să asculte Cuvântul

Sunt un mecanism invers.
M-ai făcut cu secundarul stăpânind limba minutului.
M-ai facut vulcan ce-şi înghite propria lavă,
ce-şi surpă malurile și dispare.
M-ai făcut om limitat
ce se îneacă în propria humă.
Nicio furnică nu-i afână existența, nu-l ajută pe om
să se digere pe sine.
E lăsat să se descurce,
să învețe singur.
Îi spuneai omului:
„Sapă-ți trupul de țărână
și fă să țâșnească fântână de înțelepciune."
Iar omul își luă mâna greblă,
ochiul țăruș și limba ascuțită
și începu să exploreze adâncul inimii.
Țâșneau cheaguri de sânge
și nu apă vie,
căci nu Ai ajutat ființa muritoare,
nu Ai învățat-o cum și unde să lovească.
„Mai bine aș săpa văzduhul,
aş culege norii
să pot simți dincolo de azi.
Și, înecându-mă în potop,
Voi cunoaște Soarele..."