Armă

nu există niciun loc în care mi-aș dori să fiu acum
nu merit să fiu
nici în patul ăsta
cum să răsplătesc plăcerea
de a ascunde o armă

să apari tu
cu un miel în brațe
care învață să meargă și-și rupe picioarele
în jurul patului meu
împreună așteptăm să se ridice
de la distanță centrul speranței noastre
se așază în os

așteptăm singura mișcare umană
întregul pierde lupta și eu urlu
trag la piept mielul mort
așa se pedepsește plăcerea de a ascunde o armă

mamă
sunt doar o grămadă de coji
desprinse de pe rănile celor dragi
fă-mi loc în patul tău
nu există niciun loc în care mi-aș dori să fiu acum
nicio simetrie pentru palmele mele
sub grămada de coji pe care o numești simplu copilul
am ascuns o armă