Aștept.

Și câte lucruri n-am făcut eu pentru tine,
Iubirea mea.
Și câte lacrimi n-am vărsat, neirosite,
În speranța că, într-o zi,
În brațele mele te vei afla.

Câte seri în care am stat, învăluită de liniște,
Așteptând.
Un apel, un sărut, chiar și cincisprezece
minute cu tine.
Păcat că al tău gând era cât mai departe
de mine.

De câte ori m-ai aruncat
Ca pe un muc de țigară,
Iar eu, în naivitatea mea,
Mi-am amintit de serile noastre de vară.

Nu am plecat încă, dar nu sunt departe.
Aștept.
Și îmi doresc, in continuare,
Să mă conving.
Că ești malign pentru mine.
Sau să mă convingi opusul.
Dar, sincer, iubirea mea pentru tine
Începe a-și atinge apusul.

M-ai iubit vreodată?
N-aș crede.
Poate este pentru că nu a trebuit
Niciodată să aștepți pentru a mă vede.

La final, continui să aștept.
Secunde, săptămâni, ajung a fi ani.
Ne certăm, de parcă am fi ai Antichității romani.
Dar m-am săturat a aștepta,
Și inima mea bate ostenită.
Un pas în față, doi, poate chiar trei,
Și până mâine n-ai să mă mai vrei.

Te uiți din spatele meu.
Aștepți.
Aștepți.
Și tot ce auzi este răsunetul pe asfalt
Al tocurilor mele.