non-negație

cad toate măștile de pe piedestal,
tevatura-i abstinență de la sine,
un bandaj pe-o boală-n stadiu terminal,
același amurg, privit de pe alte șine.

sub regretul fatidic de a fi moral,
iubire răsărită și udată cu suspine,
un cancer cu rădăcinile de metal,
și o amnezie ce nu cunoaște rușine.

stilul meu proclitic mă ferește de progres,
parcă s-a scurs o veșnicie prin două clipe,
îmi pare enorm de anost regretul în exces,
tot ce-a fost îmbracă un furou ros de hibe.
noi nonsensuri în alte necuvinte ne stres-
ajung la destinație...