S-a născut o stea

Eram la un braț al Galaxiei
Și, Doamne, ce pustiu era,
Mult întuneric, vid, singurătate,
Doar câte-o luminiță din ceață se ivea.

Un fir de nebuloasă, nu știam ce-i cu mine.
Pierdusem tot, ceva murise, dar totuși așteptam.
Un semn, o supernovă. Și, mai simplificat,
Te așteptam..Pe tine!

Palmele-mi transpirau, eram blocată-n loc,
Îți simțeam respirația, brațele pe mijloc.
Suflet cu suflet prinseră a vorbi..
O clipă-n galaxie, iar în rest..cine-o știi..

Iar ca-ntr-o veche profeție, se contopiră din neant
Ochi, buze, respirație..inima!
Având drept contribuție la eternitate
Îmbogățirea boltei, născându-se o stea!